Informatii despre gramatica ce se aplica la engleza vorbita

Ca sa obtineti fluenta in engleza pentru studentii ESL, studiind gramatica poate sa incetineze procesul de invatare. Gramatica de baza este necesara dar daca sunteti atent prea mult la gramatica atunci o sa va incetineze progresul in invatatrea limbii engleze vorbite. Gramatica este foarte folositoare sa va imbunatatiti comunicarea si scrierea dar aceasta dupa ce o sa aveti o baza solida si fluenta in engleza.

Dacă studiați pentru un examen sau doriți să aprofundați regulile gramaticale, puteți consulta secțiunea noastră dedicată gramaticii: Bazele gramaticii engleze.

Ceea ce este coum tutoro oamenilor este ca invatam sa vorbim inainte de a invata gramatica. Vorbirea este primul pas pentru oricine vrea sa invete engleza. Daca sunteti incapator va rugam sa va focusati pe vorbire si ascultare inainte de gramatica. Dupa ce o sa vorbiti engleza fluent gramatica o sa vi se para foarte usoara. Dar nu merge in ordine inversa. Fluenta in englez vorbita o sa va ajute la studiul gramaticii dar daca studiati gramatica NU o sa va ajute la vorbire.

Din cauza acestiu punct de vedere nu exista o sectiune majora despre gramatica. Exista doar reguliel gramaticate esentiale pe care un oncepator trebuie sa le stie inainte de a studia engleza. Va rugam sa le studiati mai inati si apoi sa treceti la lectiile despre vorbire si asculare

Ce este subiectul?

Subiectul într-o propoziţie este persoana sau lucrul despre care se vorbeşte. Fiecare propoziţie are nevoie de un subiect. Dacă nu aveţi un subiect, atunci propoziţia este incorectă şi nimeni nu va înţelege despre ce vorbiţi.

În alte limbi, subiectul nu este întotdeauna necesar. În exprimarea orală, persoana care vă ascultă va înţelege despre ce vorbiţi, aşadar subiectul nu este obligatoriu. În limba engleză, subiectul este întotdeauna necesar.

Iată câteva exemple de propoziţii scurte, în care subiectul este subliniat.

"I am hungry"
"My brother is very smart"
"That computer is very expensive"
"We are going to the store now"
"My sister and I will be waiting here"
"The building is very big"


"When are you going to eat lunch?"
"Why are they waiting in line?"
"Who is going to take you to the store?"

Ce este predicatul?

Predicatul dintr-o propoziţie este componenta care informează persoana cu privire la ce este sau ce face subiectul. Este o structură care conţine un verb. Verbul este întotdeauna predicat.

Haideţi să analizăm propoziţiile pe care le-am folosit în lecţia despre subiect, pentru a identifica predicatele. Acestea vor fi subliniate.

"I am hungry"
"My brother is very smart"
"That computer is very expensive"
"We are going to the store now"
"The building is very big"

În propoziţiile scurte de mai sus, am identificat subiectul şi predicatul. În majoritatea propoziţiilor de bază, este nevoie de un subiect şi de o acţiune asociată cu subiectul. Haideţi să trecem la verbe pentru a înţelege acest lucru mai în detaliu.

Ce este verbul?

Un verb desemnează o acţiune, o existenţă sau un fapt care se întâmplă. În propoziţiile simple pe care le-am folosit până acum, verbul este în general în forma existenţială. Aceste forme sunt: “am”, “is” şi “are”.

Alte tipe de verbe sunt verbele de acţiune, precum:

Wash
Run
Walk
Throw
Jump
Dance
Laugh
Learn
Teach

Există numeroase verbe de acţiune, însă am enumerate doar câteva, pentru a ilustra la ce mă refer. Iată câteva propoziţii care vă vor ajuta să înţelegeţi aceasta.

"I need to wash my face"
"Jane taught Jill"
"Mike is laughing"


Un verb poate fi plasat şi la începutul propoziţiei.

"Throw the ball at the catcher"
"Run towards the finish line"

Este important să înţelegeţi verbul, însă o propoziţie constituită numai dintr-un subiect şi un verb nu este completă. De exemplu, “Jill run” nu este o propoziţie completă. Deşi Jill poate fi subiect şi “run” este un verb, aceasta nu este o propoziţie completă. Din acest motiv lecţia anterioară despre predicat este importantă. Cu ajutorul predicatului, putem transforma propoziţia într-o propoziţie adecvată. “Jill is running”.

Ce este articolul?

Articolul pare a fi foarte simplu, însă este extrem de dificil de predat.

Cuvintele “a”, “an” şi “the” sunt articole. Este uşor de explicat diferenţa dintre ele, însă este dificil de explicat situaţiile în care se folosesc.

"A” şi “an” au acelaşi înţeles. Ambele sunt articole nehotărâte. Singura diferenţă relevă de cuvântul sau sunetul care urmează după ele. Iată o scurtă explicaţie.

Se foloseşte “a” în momentul în care cuvântul care urmează începe cu o consoană.

"A dog..."
"A boy..."
"A building..."
"A hamburger..."

Se foloseşte “an” în momentul în care cuvântul care urmează începe cu o vocală.

"An eagle..."
"An umbrella..."
"An elephant..."
"An awesome book..."

"The” este articol hotărât. Diferenţa este dacă substantivul sau subiectul despre care se vorbeşte este specificat sau nu. Exemplele reprezintă cel mai bun mod în care se poate ilustra diferenţa, aşadar haideţi să aruncăm o privire.

Dacă spuneţi “I am going to a library to study”, atunci persoana cu care vorbiţi nu ştie despre ce bibliotecă este vorba. Dacă spuneţi “I am going to the library to study”, atunci persoana cu care vorbiţi ştie despre care bibliotecă anume este vorba.

"I am going to a coffee shop" (Nu se specifică o anumită cafenea.)
"I am going to the coffee shop" (O cafenea pe care atât vorbitorul, cât şi interlocutorul său, o cunosc.)

Acesta este un exemplu uşor diferit, însă care foloseşte în continuare acelaşi concept de specific sau general.

"I am going to sit in front of one of the computers in the lab"
"I am going to buy a computer"

Deşi computerul din laborator poate fi unul dintre mai multe computere, articolul corect este “the”, deoarece este totuşi un computer specific, care există în laborator. Totuşi, dacă spuneţi că intenţionaţi să cumpăraţi un computer, nu puteţi folosi “the”, numai dacă nu vă referiţi la un computer anume, deja specificat. Cumpărarea unui computer este foarte generală, deoarece nu se referă la o anumită marcă, tip sau dimensiune. Prin urmare, trebuie să folosiţi “a” în acest tip de propoziţie.

Iată un alt tip de exemplu:

"The heat wave is unbearable"
"I heard a heat wave is coming"

Diferenţa dintre aceste două propoziţii constă în aceea că “heat wave” este specificat în prima propoziţie şi nu este specificat în a doua. În prima propoziţie, valul de căldură este deja prezent şi atât vorbitorul, cât şi interlocutorul său, ştiu că valul de căldură despre care vorbesc este cel pe care îl resimt la momentul respectiv. Cea de-a doua propoziţie se referă la un val de căldură viitor, care nu este specificat.

Când să folosiţi şi când să NU folosiţi articol

O regulă de bază pe care trebuie să o reţineţi este aceea că nu se folosesc articole atunci când vă referiţi la un nume propriu.

"Turn right at the burger store"
"Turn right at McDonalds"

"The boy was running very fast"
"Mike was running very fast"

Un alt exemplu de situaţie în care nu se foloseşte articol este atunci când vă referiţi la lucruri generale în conversaţie.

"Too much alcohol is bad for you"
"Cigarettes can cause lung cancer"

Atunci când vă referiţi la sporturi, nu aveţi nevoie de articol.

"I love playing badminton"
"Football is a dangerous sport"

În majoritatea cazurilor, nu aveţi nevoie de articol când vă referiţi la o ţară, cu excepţia situaţiei în care numele se referă la mai multe ţări sau regiuni. De exemplu, dacă spuneţi “England” sau “Scotland”, nu aveţi nevoie de articol, însă dacă vă referiţi la “The United Kingdom” sau “The United States”, atunci articolul este necesar.